NISTAGMUSUL CONGENITAL

Nistagmusul este definit ca o mişcare involuntară a ochilor numită popular„ochi jucăuşi ”. Nistagmusul congenital apare la naştere sau în primele luni de viață şi mai este denumit nistagmus motor congenital sau nistagmus infantil. Pacienții cu nistagmus congenital nu au şi alte patologii asociate, cum ar fi afecțiuni ale retinei sau nervului optic sau diverse afecțiuni neurologice. De aceea, înainte ca diagnosticul de nistagmus congenital să fie considerat, trebuie facute o serie de investigații pentru a elimina aceste afecțiuni.

Nistagmusul congenital prezintă de obicei mişcări orizontale ale ochilor deşi au fost observate şi mişcări verticale sau rotatorii. Când nistagmusul este orizontal, poate fi pendular ( cu secuse ritmice şi de intensitate egală) sau în resort (ochii se mişcă lent într-un sens pe orizontală, apoi rapid în sens contrar ). În general, pe masură ce pacientul înaintează în vârstă, amplitudinea nistagmusului scade şi frecvența creşte.Mişcarea  se intensifică la oboseală, la emoții, la eforturile de atenție.

Nistagmusul congenital, în multe cazuri, descreşte sau dispare într-o anumită direcție a privirii. De asemenea, amplitudinea descreşte când pacientul priveşte la obiecte apropiate( de ex. în convergență). „Null-point” sau poziția de blocare este direcția privirii în care nistagmusul dispare. Unii pacienți cu nistagmus congenital pot prezenta şi mişcări asociate ale capului.

Semne clinice:

  • De obicei ambii ochi sunt implicați iar mişcările sunt orizontale şi simetrice
  • Amplitudinea nistagmusului de obicei descreşte în convergență
  • 50% din pacienți prezintă şi strabism convergent
  • Poate fi asociat cu mişcări ale capului
  • Nistagmusul dispare în somn şi descreşte când ochii sunt închişi
  • Există o direcție preferată a privirii ( punct de nul ) care determină adoptarea unei poziții specifice a capului ( capul întors spre partea opusă a poziției de blocare). Menținerea timp îndelungat a acestei poziții poate determina afectarea în timp a musculaturii cervicale.
  • Nu există alte afecțiuni oftalmologice sau neurologice asociate

Cauza nistagmusului congenital nu este cunoscută. Au fost identicate mai multe moduri de transmitere ereditară.

Pacienții cu nistagmus congenital prezintă o anumită scădere a acuității vizuale care nu poate fi corectată cu ochelari. În general, acuitatea vizuală variază de la 20/30 la 20/200. Un factor determinant este dacă pacientul prezintă sau nu „null-point” adică dacă pacientul poate în mod voluntar să scadă amplitudinea sau frecvența nistagmusului privind într-o anumită direcție. Acuitatea vizuală este mai bună la cei cu „null-point” decat la ceilalți. Ochelarii sau lentilele de contact nu vindecă nistagmusul deşi îl pot reduce; purtarea lor este necesară pentru a corecta alte defecte de vedere.

Două tipuri de intervenții chirurgicale pot fi practicate în nistagmus:

  • În nistagmusul cu „null-point” se pot muta ochii în aşa fel încât direcția de blocare să fie în privirea drept înainte astfel că se elimină poziția compensatoare a capului şi implicit problemele musculaturii scheletice generate de menținerea timp îndelungat a unei astfel de poziții.
  • În nistagmusul fără „null-point” sau în nistagmusul senzorial se poate face o recesie a celor patru muşchi drepți orizontali, pacienții prezentând o reducere cu 50% a amplitudinii nistagmusului, crescând astfel timpul de recunoaştere a imaginilor.

Nici una dintre cele două intervenții chirurgicale nu elimină în totalitate nistagmusul ci doar îl diminuează.

nista

Leave a Reply

Your email address will not be published.