STRABISMUL PENTRU MEDICI – II. 5. Studiul vergenţelor și acomodației

Studiul vergenţelor și acomodației

(DR. Luminiţa Teodorescu)

Măsurarea puterii de convergentă se face prin măsurarea punctului proxim de convergenţă

Măsurarea punctului proxim de convergenţă

Examinatorul apropie treptat spre pacient un obiect mic, de la distanţa de 40 cm.

Metoda obiectivă de măsurare: pacientul fixează obiectul şi examinatorul notează la ce distantă se observă ruperea fuziunii (un ochi fuge în divergenţă). Valoarea normală este de 8-10 cm.

Metoda subiectivă: pacientul anunţă când imaginea obiectului se dublează, dar acest reper este variabil, uneori apare supresie la un ochi şi nu se percepe diplopia.

În insuficienţa de convergentă, punctul proxim de convergenţă este peste 9 cm. Pacienţii prezintă diplopie intermitentă la aproape, astenopie, cefalee, uneori apare exoforie la aproape, dar poate co-exista şi cu esoforie.

 

Acomodaţia

Punctul proxim şi distal de acomodaţie reprezintă distanţa cea mai mică şi respectiv mai mare la care un obiect poate fi văzut clar.

– Măsurarea acomodaţiei se face în dioptrii. 1 D de acomodaţie corespunde la o distanţa focală de 1m. Măsurarea ei se face raportat la distanţa de examinare.

Amplitudinea de acomodaţie. Există 2 metode de măsurare:

  1. Pacientul poartă corecţia optică de distanţă, Se plasează o riglă pe nasul pacientului (RAF rule). Pe riglă se găseşte un cursor cu litere, pacientul priveşte spre litera cea mai mică pe care o percepe. Se mişcă încet cursorul de la distanţă spre nas. Pacientul anunţă când cursorul nu mai poate fi văzut clar și rezultatul se citeşte în cm. Este valoarea punctului proxim de acomodaţie. Se mai apropie puţin cursorul şi apoi se îndepărtează de ochii pacientului, se notează când devine iarăşi clar. Amplitudinea de acomodaţie este media între aceste 2 valori.

Testul se mai poate face utilizând figura lui Duane, care se apropie până linia de mijloc se estompează. Se poate determina binocular şi monocular.

  1. Pacientul priveşte la cele mai mici caractere vizibile de pe optotipul de distanţă, se adăugă lentile cu minus, progresiv, până când scade claritatea. Valoarea acestei lentile este echivalentul amplitudinii de acomodaţie. Valoarea normală este funcţie de vârstă. Ex 30 ani este 9.50 D, la 40 ani 6.50, 50 ani 3.50.

 

Raportul AC/ A

Acomodaţia şi convergenţa sunt în raport constant una cu cealaltă. Acest raport este definit ca fiind raportul:

AC/A= Convergenţa acomodativă /Convergenţă,  reprezintă cantitatea de convergentă acomodativă / dioptrie de acomodaţie.

Valoarea acestuia este înnăscută. Valoarea normală este de 3.5- 5.1/1, adică 3 sau 5 D de convergenţă sunt produse de 1 D de acomodaţie. Raportul AC/C mare poate declanşa esotropia.

Măsurarea raportului AC/ A este utilă în esotropia cu exces de convergenţă şi în a diferenţia exotropia reală de cea intermitentă simulată. Se folosesc două metode de măsurare:

  1. Metoda gradientului

Cu lentile concave: Se pun – 3 D sf în rama de probă peste corecţia optică, pacientul fixează la distanţă, se măsoară deviaţia strabică prin cover-test cu prisme

Raportul AC/ A = deviaţia cu lentile – deviaţia de bază/ valoarea lentilei de testare

Ex: deviaţia cu – 3 sf este 25 DP baza temporal, deviaţia fără lentile este 4 DP baza temporal

AC/A= +25 –( + 4) / 3 = 7:1

– Cu lentile convexe: Se pun + 3 D sf, pacientul fixează la aproape, se măsoară deviaţia strabică la aproape. Dacă nu poate relaxa acomodaţia cu + 3 D, se poate folosi lentilă de + 2 sau + 1.

Raportul AC/ A = deviaţia cu lentile – deviaţia de bază/ valoarea lentilei

Ex: deviaţia cu + 3 sf este 35 DP baza nazal, deviaţia fără lentile este 10 DP baza nazal

AC/A= – 35 – ( -10 ) / 3 = 15:1, valoare mare

 

  1. Metoda heteroforiei

Distanţa interpupilară (în cm) + (deviaţia strabică la aproape – deviaţia strabică la distanţă) / nr de dioptrii de acomodaţie (3,33 D pentru examinarea la aproape la 30 cm).

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.